Un nou proiect legislativ aduce schimbări importante în sistemul de pensii al magistraților, începând cu anul 2026. Una dintre cele mai semnificative modificări este creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani. Astfel, se elimină posibilitatea pensionării la 48 sau 50 de ani, o practică des întâlnită până acum, care a generat numeroase controverse în societate.
Totodată, se introduce o condiție de vechime minimă de 25 de ani în funcții din sistemul judiciar pentru a putea accesa pensia de serviciu. Măsura este văzută ca un pas spre responsabilizarea sistemului și echilibrarea beneficiilor acordate din fondurile publice, în condițiile în care pensiile speciale ale magistraților au fost adesea criticate pentru disproporționalitate față de cele ale altor categorii de angajați.
Un alt punct cheie al reformei vizează modul de calcul al pensiei. Conform noilor reguli, aceasta va reprezenta 80% din media indemnizațiilor brute și a sporurilor din ultimele 48 de luni de activitate, dar fără a putea depăși venitul net încasat în ultima lună. Această plafonare are ca scop reducerea discrepanțelor mari între pensiile de serviciu și salariile efective din timpul activității.
Proiectul urmărește să aducă mai multă sustenabilitate sistemului de pensii și să limiteze dezechilibrele bugetare generate de pensiile speciale. În același timp, se dorește menținerea personalului calificat în sistem pe o perioadă mai lungă de timp, pentru a asigura funcționarea eficientă a instanțelor și parchetelor.
Totuși, aceste schimbări au fost întâmpinate cu rezerve de unii magistrați, în special de cei aflați aproape de pensionare. Criticii avertizează că noua lege creează diferențe semnificative între magistrați cu vechime apropiată, unii beneficiind de condiții mai favorabile doar pentru că se pensionează cu câteva luni mai devreme decât alții. Acest aspect ar putea duce inclusiv la un val de pensionări înainte de intrarea în vigoare a noilor prevederi.
Chiar și în fața acestor critici, autoritățile susțin că reforma este una necesară, iar obiectivul principal rămâne echitatea și sustenabilitatea sistemului, într-un context în care presiunile asupra bugetului de stat devin tot mai mari.