Duminică a fost sărbătorită Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, prilej cu care astăzi, o ședință de guvern a fost susținută de micuți. În afara unor evenimente de imagine, politicienii din România nu fac absolut nimic pentru a ridica nivelul de trai al populației. Ce nu ne prezintă decidenții, iată că ne arată datele unei anchete realizate de organizația Salvați Copiii Romania. 

Majoritatea covârșitoare, adică 95% dintre familiile vulnerabile se află în situația de a nu putea acoperi nevoi de bază, cum ar fi medicamente sau consultații medicale pentru o problemă de sănătate a copilului, alimente sau alte bunuri de strictă necesitate, facturile cu utilitățile locuinței (curent electric, gaze, telefonie, internet), cheltuieli legate strict de educație copiilor (transportul între casă și scoală, rechizite, manuale), totul din cauza crizei socio-economice.

O criză multiplă care a fost agravată de o clasă politică lipsită de empatie, incapabilă să aplice soluții și ruptă de realitatea cruntă în care trăiesc oamenii din această țară. Potrivit datelor oficiale Eurostat, în 2021 circa 1,5 milioane de copii din România, adică peste 41% se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială. Autoritățile au la dispoziție 300 de milioane de euro pentru a investi în copiii săraci, dar nimeni nu a accesat aceste fonduri europene încă.

Vă invit dragi politicieni să lăsați pozele emoționante făcute pentru fanii de pe paginile de socializare și să mergeți la pas prin această țară. Luați contact cu oamenii care v-au acordat votul, crezând că puteți schimba răul în bine. Comunicați real cu românii și ascultați nevoile lor! Iar apoi croiți legi drepte care să ne scoată din mizerie și sărăcie. Să nu vă aud că nu se poate, pentru că voi aveți acces la butoanele de comandă! Dacă cei de dinaintea voastră nu au fost în stare să ne aducă bunăstare și predictibilitate, pe voi ce vă oprește? Chiar credeți că demagogia și discursul populist mai aduc voturi ca altădată? Mă îndoiesc, pentru că românii nu mai sunt creduli. S-au maturizat din punct de vedere electoral și așteaptă fapte, pentru că de vorbe goale s-au săturat. Salvați țara, pentru că România este în pragul unui dezastru iminent.

O analiză făcută de domnul profesor Petrișor Peiu arată cifrele care ne aduc tot mai aproape de faliment. ‘Cumpărăm de peste granițe inclusiv mâncare, în primul rând produse de bază: am exportat în 2021 carne de pasăre în valoare de 154 milioane de euro și am importat cu o treime mai mult, în valoare de 194 de milioane de euro. Păsări vii am vândut în valoare de 29 de milioane de euro și am importat în valoare de 55 de milioane de euro, aproape dublu. La carne de porc avem următoarele „realizări”: exporturi de 2,1 milioane de euro și importuri de 609 milioane de euro, iar la porci vii mai marcăm importuri de 95 de milioane de euro, cu exporturi de doar 100 000 de euro. Cât despre carnea de vită, exporturile noastre însumează 21 de milioane de euro, în vreme ce importurile ajung la o valoare mai mult decât triplă, de 75 de milioane de euro. (…) Importăm, oameni buni, cu 10 miliarde de euro mai mult decât exportăm produse chimice-ne arată domnul Peiu, deși industria din acest sector aducea odinioară aproape o treime din excedentul comercial al țării. Este, fără îndoială, rodul politicii de distrugere și demolare a combinatelor chimice. Iar industria chimică nu este, nicidecum, ceva de care Europa fuge, căci noi importăm din Germania, Ungaria și Polonia. Încă vreo 6 miliarde de euro la deficit vin din importurile prea mari de combustibili. (…) Vreo 5 miliarde de euro din deficitul comercial se datorează importului de semi-fabricate (gen oțelul beton), la care noi odinioară eram printre marii producători de pe continent. Inclusiv mult-lăudata industrie auto, deși cu exporturi mari, de peste 28 de miliarde de euro, marchează importuri și mai mari, de peste 30 de miliarde de euro. Și ca să fie clar că deficitul comercial se datorează demolării industriei și agriculturii, iată că sursele acestui deficit sunt state din categoria noastră de dezvoltare, precum Polonia, Ungaria și China- altădată o destinație majoră a exporturilor noastre. Putem deci să conchidem că depindem, în mod periculos de mult, de importurile unor produse esențiale, de la carne și lapte, până la combustibili, oțel beton și îngrășăminte. Avem un singur tip excedent încurajator și anume la cea mai bine dezvoltată industrie din țară, cea a țigaretelor, industrie în care am ajuns al doilea cel mai mare producător european.’, arată o analiză făcută de domnul Peiu.

România, țară care altădată exporta mâncare pentru întreaga Europă, nu este capabilă astăzi să asigure hrana pentru milioane dinte cetățenii ei. Am ajuns să importăm din state care care astăzi sunt jumătate stâncă și jumătate deșert, iar altădată eram grânarul continentului! Trăim una dintre cele mai grele ierni din istorie și vedem deja români care se sting de frig, pentru că nu au cu ce se încălzi. Un pensionar din Iași care și-a pus perdelele pe foc, pentru că nu a mai avut bani de lemne a sfârșit într-un incendiu. O altă bunică de 75 de ani, tot din Iași, a intrat în șoc hipotermic și a ajuns în comă la spital unde a și murit. Medicii nu au mai putut face nimic pentru pensionara care nu avea cu ce să se încălzească și a îndurat frigul mai multe zile la rând. Tot în Iași, un bărbat a fost salvat în ultima clipă de către o asociație caritabilă care l-a găsit degerat în casă. Iar greul abia începe. În timp ce politicienii stau la adăpostul unor funcții călduțe, poporul îndură incompetența și efectele trădării lor.

Situația este din ce în ce mai grea și pentru bucureștenii racordați la sistemul centralizat de termoficare! Avariile sunt la ordinea zilei, iar mii de oameni- copii, bătrâni, gravide și bolnavi- îngheață în propriile case. Deja, în sute de blocuri, oamenii nu au nici apă caldă și nici căldură, iar peste 21% din rețea funcționează parțial sau deloc în anumite zone. Cele mai recente date arată că aproximativ o treime din agentul termic furnizat se pierde din cauza instalațiilor foarte vechi. Scenele sunt trase la indigo și în alte mari orașe ale țării. Iar pentru frigul din case, coroborat cu condițiile din evul mediu, suntem obligați să plătim facturi colosale.

Iată că la 33 de ani de la revoluția sângeroasă din 1989, trăim mai greu ca pe vremea comunismului. De asta au murit eroii care au înfruntat cu pieptul dezgolit gloanțele terorii? Avem oare libertate, trăim mai bine ca atunci? Întreb și eu retoric, asta pentru că răspunsurile sunt evidente. Vedem pe toate canalele cum ni se spune că sunt zile cruciale pentru majorarea pensiilor și a salariilor. După le-au promis bunicilor o creștere de 15%, iată că vine anunțul sfârșitului de an: toți bătrânii primesc 12,5% în plus la pensie. Sperăm să se și țină de promisiune liderii coaliției, pentru că au proimis una și de multe ori au facut alta.

Sunt controverse și în ceea ce privește majorarea salariului minim net la 1.775 de lei. Asta ar însemna o creștere de 250 de lei. Ea ar putea fi mai mare, dacă Guvernul ar fi de acord ca 200 de lei din salariul minim brut să fie scutiți de impozite. Politicienii jonglează cu procente și se fac că le pasă de noi, dar adevărul este că nu ne-au pus la adăpost în fața iernii care este abia la început. Pentru ei și pentru ai lor au găsit soluții și bani de creșteri pentru venituri. Nouă ne întind pomeni care nu ajung, în multe cazuri, la toți cei aflați în nevoie.

Vedem că primarul Sibiului vrea să le mărească salariile angajaților din instituția pe care o conduce cu 15%. Majorarea ar putea să intre în vigoare de la 1 decembrie pentru cei aproximativ 1.400 de oameni pe care îi are în subordine. Totul vine după ce ultima mărire de salarii, de aproape 11 procente, a avut loc în urmă cu un an. Să nu vă mire că partidele voastre se duc în cap, stimați lideri ai țării! Unde este responsabilitatea față de popor? Unde a dispărut empatia și dragostea de țară?

Închei editorialul amintindu-vă că marcăm două evenimente interconectate și de o importanță crucială în contextul geopolitic actual. Pe 21 noiembrie 2002, NATO invita mai multe state europene, printre care și România, să devină membre. Și tot azi, dar pe 21 noiembrie 2013 începea Euromaidan-ul. Timp de aproape 5 luni, poporul ucrainean a protestat din cauza dorinței politicienilor de a se rupe de Europa. Peste 800 de mii de oameni au mărșăluit pe străzile din Kiev, dar și în alte orașe ale țării, iar autoritățile au intervenit brutal. Peste 120 de oameni au murit iar alți 300 sunt dați dispăruți și astăzi. De ce vă spun toate acestea? Ei bine, îmi doresc să înțelegeți ce se întâmplă în jurul nostru ca să puteți judeca singuri contextul actual, în ciuda propagandei venite pe diverse canale.