Spovedania lui Rizea continuă la Realitatea PLUS: Dezvăluiri incendiare din dosarul MICROSOFT. Coldea i-a zis lui Ghiță, după audieri, că e IUDA

Cristian Rizea continuă dezvăluirile la Realitatea PLUS. În acest nou episod, Rizea a povestit amănunte din dosarul Microsoft în care nume grele din politică au dat tunuri de milioane de euro și despre negocierile de culise ale acestei afaceri.

Anca: Pentru că am vorbit de Florian Coldea și George Maior din nou, toată discuția se învârte în jurul acestor personaje pentru că ei au fost cei mai pregnanți în povestea asta cu statul paralel, sunt multe dovezi că au gestionat din lucrurile despre care vorbim acum. După o audiere de 7 ore la comisia parlamentară, dl Coldea a făcut o declarație-vorbea despre Iuda, despre cineva care ar fi concertat toată acțiunea de PR, spunea el cumva și făcea o referire la un text biblic. E vorba despre un personaj similar celui din biblie. La cine s-a referit? Cine e Iuda?
Rizea: În opinia mea, cred că se referea la fostul său partener de combinații cu bani negri, la omul care a fost adus în curtea SRI de fostul general Zamfir, la omul care le-a fost loial, pentru care s-au bătut ca să preia postul, pentru care acest sistem corupt din România l-a arestat pe Sorin Ovidiu Vântu ca acel post să fie preluat în forță de către Ghiță. La el se referea.

Anca: Deci tu crezi ca acel personaj descris e Ghiță?
Rizea: Bineînțeles. E vorba de el, așa cum mă gândesc eu acum, legăturile sunt atât de strânse, indiferent de prietenia pe care Maior o are cu Ghiță, cred că relația e mult mai puternică pe filieră Coldea-Maior, chiar dacă au mai existat divergențe-vezi demisia lui Maior, faptul că și Coldea a jucat și un alt joc după plecarea lui la Washington, dar ei se au atât de tare la mână, încât dacă unul vorbește, celălalt se duce cu el.

Anca: Acum că mi-ai amintit cine l-a adus pe Ghiță în curtea SRI, generalul Dumitru Zamfir, despre care am vorbit în episodul de ieri, nu pot să nu vorbesc cu tine despre dosarul Microsoft. Tu ne-ai spus în primele episoade faptul că ei au ajuns la tine, ti-au oferit un milion de euro la acel moment, dar vreau să pun discuția într-un context. Am regăsit o declarație, de fapt denunțul lui Gabriel Sandu, fostul ministru al Comunicațiilor, cel care a aruncat în aer dosarul Microsoft și spune așa domnia sa: ”în luna ianuarie 2009 am fost solicitat de dl Ghiță, sponsorul personal al doamnei Roberta Anastase, pentru o întâlnire cu o persoană foarte importantă. Am fost preluat de la minister de mașina cu șofer a dl Ghiță și împreună cu acesta, împreună cu Ghiță am fost dus la unul din sediile SRI unde ne aștepta dl general Dumitru Zamfir. Nu am știut cine a căștigat licitația eromania1. După câștigarea licitației, la începutul anului 2009, am fost sunat de Ghiță cu care m-am întâlnit și care mi-a spus următoarele… Nu are rost să mai citesc. E foarte lung, dar, iată, ianuarie 2009, Ghiță deschidea ușa ministrului Comunicațiilor în Guvernul PDL. Să ne aducem aminte de Guvernul Ponta și acest domn i-a răspuns afirmativ, s-a urcat în mașina lui, s-au dus în sediul SRI și au discutat cu dl general Dumitru Zamfir? Să povestești cum au ajuns la tine, în ce an și ce sumă au oferit și care era miza?
Rizea: Prima oară, Microsoft cu licențele și cu tot ceea ce știm din anii la care tu faci referire, s-a întâmplat în 2003-2004 în vremea Guvernării Adrian Năstase. Eu am spus-o atunci, ti-am povestit când nașul meu – Alexandru Atanasiu a ajuns ministru al Educației. Pe vremea mandatului său a continuat ce începuse cu un an înainte, pe vremea mandatului Ecaterinei Andronescu. Acea dotare în școli, cu calculatoare. Toată lumea își aduce aminte de acel program.

Rizea: Ai făcut referire la declarația lui Sandu care este reală. Pot confirma și eu aceasta și vom vorbi, dar când vorbim de Microsoft, trebuie să o luăm cronologic. Această afacere s-a dezvoltat în România, afacere cu ghilimelele de rigoare, combinație pentru șmecheri, s-a dezvoltat în 2003-2004. Atunci când guvernul Adrian Năstase a inițiat acel program și a fost de acord cu acea finanțare. Atunci România nu era în UE, nu avea bani europeni, pe zona asta, erau bani de la buget, vorbim de sute de milioane, bani de la buget, pentru dotarea cu calculatoare a școlilor, acele școli aveau nevoie de licențe, aceste licențe au fost cumpărate atunci de Ministerul Educației și Cercetării. Această investiție, afacere, combinație a început pe vremea Ecaterinei Andronescu și a continuat în 2003-2004 sub comanda lui Atanasiu, nașul meu de cununie. Asta e și motivul pentru care cunosc îndeaproape această afacere. Atunci, Claudiu Florică, m-am revăzut cu el după mulți ani, am fost colegi în școala generală, în Berceni, spun totul în carte, am fost în clasa I cu el. El a ajuns comandant de unitate al școlii și am salutat-o. Ne-am văzut la baza Pescariu, eu eram cu Dinu Pescariu, ne știam de la Ministerul Tineretului și Sportului, ne-am împrietenit când eu eram șef de cabinet. Având interacțiune cu toți șefii de federație, am legat cu Dinu o relație de amiciție. El a venit la mine, născuți în aceeași zi, a venit la mine și mi l-a prezentat pe Dinu Florică. Mama lui fusese învățătoarea mea și mi-a dat-o la telefon. El luase terenul, povestesc în carte, traficul de influență făcut de Costoiu, cum fosta bază Cutezătorii i-a dat-o lui Pescariu, atenție, era a statului, și Cati era nervoasă pe mine când am intrat live la dvs, sper că o să raspundă pentru modul în care a dat baza Cutezătorii unui investitor privat. Costoiu a băgat banii în buzunar, a șmecherit toate actele. Azi, Pescariu a dezvoltat o afacere.

Anca: Ai probe?
Rizea: Eram acolo, prezint ordinul de ministru în carte, totul despre această afacere Cutezătorii și modul în care a trecut în acte.

Anca: Și Ponta era un obișnuit al bazei Pescariu?

Rizea: Vezi, Ponta, Bejinariu, cel care joacă acolo, Dâncu, Maior, Horia Georgescu. Toți jucau acolo tenis. Mi l-a adus pe Florica, mi-a dat-o pe mama lui să o salut și mi-a spus clar, Florica mi-a spus: Eu reprezint Futjitzu Siemens, nașul tău e ministru, hai să o rezolvăm, nașul tău e ministru, eu mi-am făcut intrarea la Adrian Năstase, Eugen Bejinariu, e un contract care se va împărți și sunt firmele-Siveco, doamna Socol, care era titulara de contract și Futjitzu. la… pacard? Era tot un domn important din sistem care conducea filiala de aici, iar Claudiu era reprezentantul celei mai noi companii Futjitzu, cu sediu la Viena/mi-a spus clar cu Dinu, am rezolvat tot cu Bejinariu, el era secretar general de Guvern atunci. Atanasiu trebuie să semneze, trebuie să împartă tortul ăsta, tortul ăsta trebuie împărțit la noi patru. Să mă prinzi și pe mine în tort. În spate erau Bitner, Petrache, Bartolomeu Finiș și Cocos. Grupul Băneasa era aici prin exponentul lui Truică. Grupul Băneasca și-l pusese șef de cabinet la ușa lui Năstase pe Remus Truică, Bitner îl pusese, iar ei controlau prin Truică și Bejenariu toată această combinație. Și Claudiu mi-a zis: cred că băieții ăia îi solicitaseră parte la afacere, la profit. Profit mare de 500-600% la licențele astea cât își puseseră ei. Și mi-a spus că oricum se va face, vorbește cu el. Și atunci am înțeles motivația. Adică, ce mi-a propus mie era mai puțin decât i-au cerut șmecherii ăștia – vorbesc de Bejenariu, Truică, restul, care luau și de la ceilalți 3 competitori. Erau un tort de 200 de milioane de dolari dacă nu mă înșel, cu prelungire. Băieții voiau să prindă și ei o felie din tortul ăsta.
Rizea: În acel moment, Claudiu Florică și Pescariu mi-au oferit un milion de euro. Du-te, își dăm asta doar dacă Atanasiu e de acord să semneze că intră și Futjitzu siemens la tort, atât trebuia. Ei stăteau, erau disperați, acceptul îl primiseră doar ăia trei.

Rizea: Dacă e totul ok, îți virăm banii, du-te la Viena, să ne dai un cont, deschide un cont și să facem viramentul. Am fost la Viena cu soția mea, am deschis contul pe numele ei, să ne înțelegem clar. Ea la vremea aceea nu-si schimbase buletinul, avea numele de fată, Suditu, am deschis contul pe numele ei, m-am întors la Atanasiu, i-am explicat, ai contractul ăsta pe masă, trebuie să semnezi și el mi-a spus: băi Cristi, hai să nu ne băgăm în asta. Ăștia îmi dau un milion. Gândește-te, ești singurul om politic care nu ar accepta așa ceva. Nu știu care din guvern ar zice nu. După doua ore, iată că până la urmă înțelepciunea lui Atanasiu a contat enorm și trebuie să-i mulțumesc azi public pentru că nu a acceptat. Eu eram tânăr, la început, oricine în locul meu ar fi acceptat.

Muzgoci: La începutul anului, magistrații instanței supreme au decis să reia de la 0 întreaga cercetare în cadrul Microsoft. S-a pensionat unul dintre judecători. Dosarul a durat atât de mult încât s-a pensionat unul. Dacă mă întrebați pe mine, s-ar putea pensiona și celălalt judecător care are acum 30 de ani… până cand vor soluționa problema. De ce?
Rizea: Nașul meu nu a acceptat, mi-a zis-gândește-te că Năstase știe de tot, teamă mare de Năstase și mergeau pe sârmă, el nu, e singurul om politic care nu a pus botul la șpagă.

Rizea: Mi-a spus: Cristi nu e bine, ăștia și-au luat banii, o să se afle și la Năstase. Nu ne băgam. Bine, nașule. Le-am zis la băieți: contul ăsta nu a funcționat niciodată. Dacă ar fi acceptat, m-ați fi văzut și pe mine cu lotul Microsoft pentru că băieții ăștia au turnat pe toată lumea, Claudiu Florică și Pescariu.

Anca: A plătit cineva pentru Microsoft? că se pare că s-a pus batista pe țambal.
Rizea: Au găsit niște țapi ispășitori, pe Gabi Sandu… ca Niro, Cocos, Bejenariu – îl vedem unde e acum șeful comisiei SRI din Parlament, Adrian Petrache, Bitner, Bartolomeu Finiș ei n-au stat niciodată la pușcărie. Remus Truică. Eram în biroul ministrului Educației, eu eram în subordinea lui și mă aflam acolo. Vine Truică cu aroganță, trântind ușa la un ministru și i-a înmânat un bilețel. Bilețelul era de la Adrian Năstase, el așa a zis. Nașul mi-a arătat biletul: uite, prietenii tăi sunt pe listă. E bine că n-am acceptat. Ei se duseseră în partea cealaltă, cotizaseră mai mult, mie mi-a spus un milion, dar la ăia cât le-a zis și au intrat la împărțirea tortului.

Anca: Despre ce volum de bani vorbim în această afacere ca să aibă oamenii dimensiunea?
Muzgoci: Numai prejudiciul statului era de 51 de milioane, cel stabilit de procurori în prima fază. Bănuiesc că suma era mai mare…
Anca: bănuiesc că nu s-au mulțumit cu puțin din ce povestești tu, vorbeau de la milioane în sus.

Rizea: Sunt bani mulți pentru că vorbim de contract cadru pe mai multi ani, plățile se făceau în fiecare an, erau garantate de la buget. Nimeni, ulterior Tăriceanu a trebuit să respecte pentru că erau clauze de penalitate mari, nu se puteau anula, rezilia. Și o vă povestesc o întâmplare. Era învestitura Guvernului Tăriceanu în Parlament în 2004. PSD pierduse alegerile, Băsescu câștigase, Bejenariu era premier lăsat de Năstase în perioada scurtă cât el a fost în campanie și i-a dat prerogativele de premier lui Bejenariu.
Rizea: Era în Parlament, nașul meu în Parlament și ministru al Educației încă câteva ore până la investitura din Parlament și apoi a venit la mine acasă, am servit cina. A venit el, soția, eu cu soția eram. El a doua zi trebuia să predea mandatul lui dl Mircea Miclea. Îmi aduc aminte. Mi- spus așa: a venit Bejenariu disperat, mai era premier câteva ore și m-a rugat să semnez o plată, vă dați seama, pe ultimele ore de mandat, avea nevoie de o semnătură. Să semnez o plată, 196 de milioane de dolari era ordinul de plată, în lei, țin minte, pentru Microsoft. Erau disperați. Băieții luaseră înainte șpagă și erau disperați că trebuiau să facă plata. Și n-au crezut că pierdem alegerile, noi PSD, că nu rămânem la butoane și voiau să-și rezolve problemele că le luaseră la ăștia banii înainte. Nașul a spus: eu nu pot să semnez, nașul om corect, de care România n-a avut parte, sistemul nu l-a lăsat, și i-a spus: nu pot să semnez ceva fără semnatura directorului economic. Ce credeți că a făcut Bejenariu – vă rog să-i puneți la telefon să confirme să-mi spună că nu e adevărat. L-a luat de acasă pe Mihai Păunică, celebrul Păunică, omul de bază al lui Costoiu în toate combianțiiile de la Ministerul Educației. După vreo oră zice: Eugen era și el parlamentar. Sandu, așa vorbeau, e Păunică în parcare, a venit. Atanasiu i-a căzut fața. I-a spus: eu nu semnez, mai sunt câteva ore, e noul guvern în fața noastră, mai sunt câteva ore, n-am cum să semnez.

Sursa: Realitatea din Moldova

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.