Insepctoratul pentru Situații de Urgență Arad se pregătește de Ziua Protecției Civile din România, marcată pe data de 28 februarie.

Până atunci, salvatorii aduc în atenția publică evenimente importante din Arad care au presupus implicarea protecției civile.

Conform purtătorului decuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Arad, maior George Pleșca, „Protecția Civilă în România împlinește 87 de ani (28 februarie 2020 – 28 februarie 1933). Pe data 28 februarie 1933, regele Carol al II-lea a semnat Înaltul Decret Regal nr. 468, prin care se aproba „Regulamentul de Funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene””.

„În Arad ”apărarea pasivă” a executat o serie de misiuni pe timpul celui de al-II-lea Război Mondial, atât de apărare antiaeriană cât și de protecție a populației înainte, în timpul și după atacurile aeriene din iulie 1944 ale aviației anglo-americane și din octombrie/noiembrie ale aviației germane Din datele oficiale bombardamentele din iulie 1944 asupra Aradului s-au soldat cu aproximativ 200 de morți și peste 600 de răniți, 40 de agenți economici si-au oprit definitiv activitatea”, a mai declarat purtătorul decuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Arad, maior George Pleșca.

Istoricul Horia Truță scrie că pe data de 3 iulie 1944, 55 bombardiere de tip B17 și 38 avioane de vânătoare P38 au lansat asupra orașului 200 bombe clasice si 3000 incendiare”.

În perioada 24.02.2020 – 04.03.2020, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și inspectoratele județene vor desfășura o serie de activități dedicate și pliate pe ”arma vieții”.

La început a fost apărarea pasivă

De la înființare până în anul 1952, protecția civilă a purtat denumirea de ”apărare pasivă”, apararea pasiva devine o arma de sine statatoare, cu o organizare proprie, cu un rol bine determinat si misiuni specifice pentru protectia cetatenilor si bunurilor materiale împotriva atacurilor din aer sau alte situatii speciale.În baza prevederilor regulamentului se stipuleaza ca în organizarea apararii pasive intra si masurile generale de siguranta care au caracter mixt: militar si civil. Pregatirea si executarea masurilor de aparare pasiva “revine ministerelor, serviciilor publice sau particulare, organizatiilor oficiale si într-o masura populatiei însasi. Pe lânga autoritatile responsabile se dispune înfiintarea comisiilor de aparare pasiva, la Ministerul de Interne – pentru întreg teritoriul national, comisia judeteana de aparare pasiva, la prefectura – pentru fiecare judet, comisia comunala de aparare pasiva, la primarie – pentru fiecare comuna), ce aveau în esenta misiunea de a analiza toate chestiunile relative la pregatirea si punerea în aplicare a apararii pasive, ca organe consultative si de studiu. “Ele asista autoritatile pe lânga care functioneaza, procurând elementul pentru luarea hotarârilor, iar autoritatile respective pastreaza responsabilitatea hotarârilor luate”. În anul 1936, în baza Înaltului Decret Regal nr. 2620, Comandamentul Apararii Antiaeriene a Teritoriului organizeaza si pregateste “ de razboiu toate mijloacele de Aparare Activa si Pasiva a Teritoriului”.

Legea prevede ca “Organizarea apararii antiaeriene pasive si active este obligatorie pe tot cuprinsul tarii”. Apararea antiaeriana a teritoriului cuprinde: “Apararea activa compusa din mijloace active de lupta contra aviatiei de bombardament, inamice; serviciul general de pânda si alarmă a aviatie; mijloace de aparare contra aeronavelor. Apararea pasiva care consta din o serie de masuri de siguranta, preventive si de salvare, organizate cu scopul de a completa actiunea apararii active prin : prevenirea la timp a populatiei despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cât mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului (incendiare, infectate, distrugere etc.), asigurarea ridicarii si îngrijirii ranitilor sau victimelor gazate”.

Conform legii, „toate ministerele sunt obligate sa-si organizeze pe cont propriu întreaga aparare antiaeriana pasiva a localului, imobilului, materialelor si institutiilor de tot felul”.

Din ordinul maresalului Ion Antonescu s-a impus interventia organizata a armatei, prin personal specializat, dotat cu unelte, aparatura speciala si mijloace de transport rapide. Astfel ia fiinta în anul 1943, Corpul Special de Interventie, destinat a interveni în centrele bombardate de inamic pentru înlaturarea bombelor neexplodate si dezamorsarea lor, stingerea si limitarea marilor incendii, ridicarea si înlaturarea marilor darâmaturi din întreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii si bombardamente si ridicarea de tabere pentru sinistrati, evacuati si materiale.

În Arad ”apărarea pasivă” a executat o serie de misiuni pe timpul celui de al-II-lea Război Mondial, atât de apărare antiaeriană cât și de protecție a populației înainte, în timpul și după atacurile aeriene din iulie 1944 ale aviației anglo-americane și din octombrie/noiembrie ale aviației germane.

Din datele oficiale bombardamentele din iulie 1944 asupra Aradului s-au soldat cu aproximativ 200 de morți și peste 600 de răniți, 40 de agenți economici si-au oprit definitiv activitatea.

Repere istorice

Protecția Civilă în România împlinește 87 de ani (28 februarie 2020 – 28 februarie 1933).

Operaţiunile militare din timpul Marelui Război au înregistrat, în premieră, bombardamentele aeriene şi atacurile cu substanţe toxice. Peste 100.000 de tone de gaze letale au fost aruncate în luptă.

Din cauza efectelor devastatoare, acestea nu i-au afectat doar pe combatanţi. Ororile suferite de populaţia civilă pe durata Primului Război Mondial au determinat, în perioada interbelică, luarea unor măsuri de protejare a necombatanţilor în caz de conflicte armate.

Alături de alte ţări, şi România s-a aliniat acestei politici. Astfel, pe 28 februarie 1933, regele Carol al II-lea a semnat Înaltul Decret Regal nr. 468, prin care se aproba „Regulamentul de Funcţionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”.

Scopul acestuia era acela de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecţia directă, fie micşorând eficacitatea atacurilor”.

Apărarea Pasivă a devenit o armă de sine stătătoare, iar momentul este considerat a fi data de naştere a Protecţiei Civile în România.

Conceptul de protecţie civilă a evoluat de la „apărare pasivă” la „apărare locală antiaeriană”, în 1952, apoi de la „apărare civilă” în 1978 , la „protecţie civilă” în 1996.

Perioada următoare, până în 2004, a condus la schimbări în domeniul protecţiei civile, prin elaborarea Legii nr. 481/2004, aflată în concordanţă cu principiile, scopurile şi obiectivele prevăzute în Strategia Internaţională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală ONU, precum şi cu cele stabilite de mecanismele în domeniu ale Uniunii Europene.

Din decembrie 2004, misiunile Protecţiei Civile au fost preluate de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, având ca obiectiv principal profesionalizarea şi creşterea capacităţilor operative ale celor două componente de bază – pompieri şi protecţie civilă – pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate şi siguranţă cetăţenilor şi comunităţilor din care fac parte.

Sursa foto: Inspectoratul pentru Situații de Urgență