Dacă un tâlhar ne ataca cu o armă albă într o piață supra – aglomerată avem șanse puține să scăpăm. Dacă o face într-un gang întunecos cu câte una, două persoane, pe rând dintre cele din piața supra-aglomerată, vor fi destui cei care vor sări în ajutorul nostru. Se numește efectul de spectator și este mecanismul sociologic pe care se bazează Florin Cîțu și mai ales păpușarii lui. Gesturile și deciziile lui Florin Cîțu sunt șocante, sunt de neînțeles, provocatoare pentru mulți dintre actorii de pe piața politică, atât de mulți încât se uită confuz la cel de lângă ei să vadă cum reacționează. Nu apucă să se dezmeticească și urmăresc gesturile altora. Confuzionați privesc în jur să caute repere. Căută explicații, observă și rămân pasivi. Ar putea să acționeze, dar ar interveni presupuse costuri asumate individual într-o problemă în care au interesul să intervină toți. Tot acest joc este menit să câștige timp până când cei capabili să răstoarne scena sunt anihilați.
Cine îl susține pe Florin Cîțu? Până și președintele UDMR, Kelemen Hunor, a venit la Congres să-i amintească ce nu se face la Palatul Victoria. Susținerea efectivă pentru Florin Cîțu s-a restrâns treptat, din ce în ce mai mult, până când PNL a devenit o enclavâ și, în etapa următoare, doar o parte din PNL îl mai susține. Cu alte cuvinte, Florin Cîțu nu are nici măcar susținerea propriului partid. Și un premier menținut în funcție prin metode atipice, nu va fi crezut, nu va fi ascultat, nu va fi urmat.
Suntem spectatori. Din ce în ce mai săraci, mai privați de îngrijire medicală și educație. Suntem spectatori la o serie de încălcări repetate ale Constituției, principiilor democratice și chiar drepturilor fundamentale. Suntem spectatori și vom pierde toți, cu excepția #echioei câștigătoare. Vor pierde copii și bătrâni, salariați și antreprenori, PSD și USRPLUS, mai ales PNL. E cazul să ne trezim, să acționăm fiecare dintre noi, să reacționăm și să comunicam. Avem obiectivul comun de a-l da pe Superman jos de pe scenă.
Cazul Ketty Genovese este un caz manual. O întâmplare tragică din 1964, de la New York. Difusiunea responsabilității face victime și este cazul ca toți politicienii să înțeleagă rapid sursa haosului și să acționeze.
Sursa: Realitatea Din PSD