Joi, 20 februarie, se împlinesc 148 ani de la nașterea unui dintre cei mai mari arhitecți ai Aradului.

Conform unui material publicat decătre profesorul Horia Truță pe site-ul Bibliotecii Județene A.D. Xenopol din Arad, pe data de 20 februarie „1872 – S-a născut în Arad, arh. Szantay Ludovic (1872-1961), autorul Palatului Cultural şi a altor imobile de referinţă din Arad. După absolvirea liceului la Budapesta Ludovic Szantay s-a înscris la Politehnica din Zurich, specializându-se în arhitectură. Reîntors la Arad, şi-a deschis, în 1897, propriul atelier de creaţie şi antreprenoriat, pe strada Ion Russu Şirianu nr 2, colţ cu Piaţa Catedralei. Acolo, la etaj, se afla o mare încăpere, desfăşurată de-alungul întregii faţade, segmentată prin două mari glasvanduri, unde erau amenajate biblioteca, arhiva şi biroul său de lucru. În scurt timp, tânărul arhitect se face cunoscut şi câştigă notorietate în oraş, devenind membru în numeroase asociaţii culturale şi profesionale. Paleta sa constructivă cuprinde atât case familiale, cât şi edificii economice, tehnice culturale şi religioase, comanditari fiind din toate categoriile sociale şi etnii. Remarcabila sa activitate care a început prin edificarea a propriei case, de pe strada Ion Russu Şirianu nr. 2, a continuat cu alte edificii, cum sunt cele de pe străzile: Mihai Eminescu 3 (1902), Decebal 14 (1902), Ilarie Chendi 9 (1903), Bulevardul Revoluţiei 57 (1903), Biserica Evanghelică (1905), Horia nr. 3 (1906), Palatul Cultural (1911-1913) şi multe altele”, se mai arată pe pagina de internet a bibliotecii din Arad.

Conform wikipedia.org, Lajos (Ludovic) Szántay s-a născut pe data de  20 februarie 1872, Arad, și a decedat pe data de 8 martie 1961, tot Arad.

A urmat cursurile Școlii Elementare și ale Gimnaziului Maghiar din Arad, apoi ale liceului din Budapesta, iar între 1 octombrie 1890 și 16 martie 1895 a urmat studiile de arhitectură ale Politehnicii din Zürich. În anul 1897 s-a aflat la Budapesta, ca maistru constructor al Ca­te­dralei Carmeliților. A lucrat în mai multe birouri de proiectări și arhitectură din Budapesta.

La 2 noiembrie 1902, în urma morții mamei sale, s-a întors definitiv la Arad și a deschis o firmă de proiectare pe actuala stradă Ioan Russu Șirianu, la vremea respectivă la nr. 1 și și-a pus în practică acumulările teoretice pe șantierele unor antreprenori arădeni. Printre lucrările sale cele mai importante sunt Biserica Roșie (1904 – 1906), Palatul Kohn (1906), Sediul Băncii Arad Cenad, azi Palatul Băncii Naționale (1909), Palatul Szántay (1905 – 1912), Gara Arad (1910), Palatul Lloyd (1910 – 1911), Palatul Cultural (1911 – 1913), Palatul Bohuș (1911 – 1913). Întreaga sa activitate a totalizat 72 de lucrări terminate și încă o se­rie de lucrări care au rămas în fază de proiect.

În anul 1920 nu i se recunoștea oficial calitatea de arhitect, dar autoritățiile Aradului i-au permis timp de 13 ani să profeseze fără atestat profesional pe care l-a primit prin Decret Regal doar la 7 iulie 1933.

S-a căsătorit în anul 1907 și a avut două fiice.[4] Lajos Szántay a fost, de asemenea, un excelent violonist și a cântat timp de peste treizeci de ani, în orchestra Filarmoni­cii Aradului. A murit la 8 martie 1961 în Arad, într-o mizerie cumplită, urmare a anilor tulburi ce au urmat celui de-al doilea război mondial, trăind drama comună elitelor naționale impusă de regimul comunist.

Sursa foto: bibliotecaarad.ro